Inima copacului

Creşteam în codru-nalt şi singuratic,

când m-au surpat cu barda trei drumeţi.

Era semeţ întâiul şi săgeţi

şi arc şi-a scos din pieptul meu sălbatic.



Al doilea, în ochi cu dimineţi,

lăută şi-a făcut îndemânatic

şi-o dezmierda-n adâncul păduratic,

vrăjind cu ea şi păsări şi mistreţi.



Al treilea nu-şi drese nici vioară,

nici arc, ci şi-a cioplit din trunchiul frânt

o cruce grea, cu mâna lui uşoară.



Apoi, umbrit de gene lungi de sfânt,

şi-a pus pe umăr strania povară,

pornind spre margini albe de pământ.



Radu Gyr

Sagetile si arcul...sunt de domeniul trecutului. In vremurile acestea avem arme mai puternice, mai rapide. Satana are arc si sageti, atat! El este de domeniul trecutului dar, tu sti, o sageata te poate atinge,chiar si...

2Samuel 22:31

Dar..ce vorbesti tu aici? Noi nu luptam cu el... Oricum, noi suntem oameni pasnici. Daca Rusii ai casuna pe noi cu rachete si am sta cu mana in san, nu am face nimic, ce s-ar intampla? Insa, noi avem scutul anti racheta, nu? In domeniul asta suntem de neatins. Ooo da! Satana nu ne poate atinge! Crezi asta? el spune: oh, au scut, nu imi pot face sageti din ei.

Ne asteptam sa plece. Daca nu pleaca,oricum, degeaba sta in preajma noastra. Ne bucuram de scutul nostru anti sageti.

Insa cel rau, in dibacia lui de peste 6000 de ani,face din noi o lauta. Ce minunat este sa fim o lauta, sa scoatem vorbe si sunete dragastoase. Cel rau nu stie sa creeze, el doar imita. Ne da lauta si mergem de vrajim porcii, dar, mai rau este ca vrajim si pasarile care ar fi trebuit sa fie mesageri...odata vrajindule , vor fi mesagerii...

Imi aduc aminte ca am fost intr-o biserica din Timisoara, la o intalnire de tineret. Ajuns in fata ei, nu stiam pe unde sa intru. Urcam scarile si ma intrebam: oare pe aici? In spate aud: 'Hei So!' Mirat ma intorc si vad o sora cunoscuta. Ooo, ce bine. Pe unde se intra? o intreb. Ma intruma pana inauntru si imi aleg un loc. (interesant nu? indrumam omul pana in biserica si apoi el isi alege locul?! dar sa staie unde il pun eu! hmm...) Incepe o cantare, doua... Apoi, a inceput si minunata cantare, pe care toti o stiau, in care un vers spune cam asa: harul ce mi-l dai, ti-l dau inapoi. Mi-am spus: Doamne, cum pot? (nu eu, ceilalti) Cum pot sa cante asa ceva? M-am rugat si am spus: Doamne, oamenii astia nu vor harul Tau, eu il vreau, dami tot harul asta. Va dati seama ce haruit sunt? (ma opresc aici sa nu intru intr-o alta discutie)

Matei 12:36

apoi in continuare..vreau si eu!!!

Al treilea nu-şi drese nici vioară,

nici arc, ci şi-a cioplit din trunchiul frânt

o cruce grea, cu mâna lui uşoară.

Apoi, umbrit de gene lungi de sfânt,

şi-a pus pe umăr strania povară,

pornind spre margini albe de pământ.

Revolta unei maimute

“Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!

Tot circulă o vorbă, deloc adevărată

Că omul ar descinde din buna noastră rasă.

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!

Şi, zău, savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte

Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!

Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?

Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?

Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?

Insemne, sataniste, otrăvuri, şmecherii?

Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,

Ca să scornească arma distrugerii în masă?

Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,

E biodegradabil. Natura o-ngrijim.

Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,

Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii…

N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,

Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,

Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,

Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?

În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,

Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.

Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat

În obştea maimuţească vreun cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame

Sau omorâţi, în pântec, de aşa-zise mame.

Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,

Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.

În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,

Devine şef acela viteaz, agil, deştept,

Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,

De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.

Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,

Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.

Pe când, priviţi!, la oameni, ferească Domnul sfânt!

Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,

Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,

Nebuni după putere şi după bunăstare!

De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,

Contează doar averea şi înmulţirea ei.

Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,

O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.

La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură

Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.

Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,

N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator..

Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:

La noi nu se întâmplă război religios,

Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,

Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,

Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,

Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism..

E-adevărat că omul, acest biped gunoi,

Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi! “

Nimeni

Biserica de care am sa va vorbesc, nu are decat patru membri:
Ion fiecare,
George oricine,
Mihai cineva,
Nicolae nimeni

Toti patru sunt membri unei biserici
Iada de exemplu actiunea lor in ziua Domnului:
-fiecare de obicei ramane acasa Duminica pt ca tre sa se odihneasca.
Oricine ar vrea sa vina la biserica, are intenti bune si serioase, dar ca isi aduce aminte de....
Cineva, s-a suparat pe pastor, din cauza unor lucruri pe care le-a spus dintr o pilda cu lunina care in loc sa lumineze , face mai mult fum, si pastorul spune ca l-a vizat direct pe el.
Si cineva, si oricine mege la biserica, atunci se supara cineva, si atunci ca sa nu fie suparare, oricine si cineva au hotarat sa stea mai bine amandoi acasa. Imaginativa cine a merg la biserica?
Nimeni!
Nu e gluma, dintre toti nimeni este singurul om cumsecade.
cine merge in vizite?
Nimeni!
cine vine la munca voluntara?
Nimeni!
cine se duce sa ajute fratii cand au nevoie de ajutor?
Nimeni!
cel mai harnic, cel mai darnic, cel mai saritor, cel mai prin de zel, e el, adica nimeni!
Odata pastorul a facut apel -era nevoie de invatator la scoala duminicala- fiecare a crezut ca merge oricine, iar oricine a crezut ca merge cineva, stiti cine s-a dus pana la urma.
Alta data s a intamplat ca s a mutat prin vecini un strain, acesta era necredincios,era de datoria lor sa se duca sa-l castige la Cristos. Fiecare s a gandit: 'poate ii vorbeaste cineva', s-a inselat! oricine ar fi putut face un efort sa il spuna vecinului despre mantuire, dar a spus sa nu fie el primul.
Deja stiti cine s a dus sa-l castige?! Nimeni!
Morala:
Toti suntem raspunzatori de lucrarea Domnului si de mantuirea altora. Daca spunem in sinea noastra ca lucreare sfanta o face ficare, oricine sau cineva, sa stiti ca o face nimeni.